Prea Fericitului TEOCTIST
Patriarhul Rom^niei
si
Sf^ntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Rom^ne Decembrie 09 2005
In calitate de fondator si presedinte al Societatii “DACIA REVIVAL” (“Re-Invierea Daciei”) de la New York, organizatie dedicata studiului si aplicatiilor in domeniul istoriei vechi a Rom^niei, supun aprecierii Pre Fericirii Voastre o problema rom^neasca de acuta importanta si urgenta, in care opinia Bisericii Ortodoxe Rom^ne este hotar^toare.
Dupa cum se stie, organizatia noastra detine un numar de 6 filiale in Rom^nia si 5 in alte tari ale lumii in care exista o semnificativa emigratie rom^neasca. “DACIA REVIVAL” este posesoarea unui impresionant si foarte solicitat site pe internet (“www.dacia.org”), publica revista “DACIA MAGAZIN” (cu desfacere rom^neasca si internationala), este proprietara statiei de televiziune din New York “Dacia T.V.”, sponsorizeaza emisiunea saptam^nala “NOAPTEA ALBASTRA” de la Radio Rom^nia si a organizat si sustinut p^na acum sase editii anuale ale CONGRESULUI INTERNATIONAL DE DACOLOGIE la Bucuresti si patru in Statele Unite ale Americii sub patronajul Institutului de Teologie Ortodoxa din New York, a ridicat pe teritoriul Rom^niei , in ultimii cinci ani trei monumente: statuia regelui” Burebista” ( Orastie jud. Hunedoara), “Niculae Densusianu” ( Densus, Tara Hategului, jud. Hunedoara), “Primul mesaj scris din istoria omenirii” ( Tartaria, jud. Alba).
Intre membrii prestigiosi si activi ai acestei organizatii se numara zeci de profesori universitari, cercetatori pluridisciplinari, arheologi, istorici, filologi, preoti, sute de cadre didactice din invatam^ntul mediu, studenti ai universitatilor din Rom^nia, USA, Canada, Italia, Germania, Spania, Franta, Macedonia, Australia si un larg public rom^nesc, care apreciaza din ce in ce mai mult actiunile noastre. Este elocventa, in acest sens, desfasurarea - in vara acestui an, in Bucuresti, la Hotelul Intercontinental - a editiei a 6-a a Congresului International de Dacologie, la care s-au prezentat peste 100 de comunicari stiintifice, audiate de peste 1600 persoane.
La incheierea lucrarilor acestui Congres participantii au solicitat in unanimitate, ca in anul 2006 Congresul sa fie dedicat comemorarii a 1900 de ani de la moartea regelui dac Decebal, erou al luptei de neat^rnare a stramosilor acestui pam^nt, luptator neinfricat impotriva caderii tarii sale sub jugul legionarilor romani si sub sceptrul unuia dintre cei mai mari prigonitor al crestinilor, Nerva Traian Augustus.
In contrast, Ministerul Culturii si Cultelor a hotar^t sa dedice national si international Anul Rom^nesc 2006 “personalitatii imparatului roman Traian, cuceritorul Daciei”.
Punctul nostru de vedere, supus aprecierii publice rom^nesti, pleaca de la realitatea ca,potrivit datelor istorice din insasi sursa Latina, cotropirea, jefuirea si colonizarea Daciei (fie si doar a 14%! din teritoriul ei ) au fost rezultatul unei actiuni de agresiune externa, de invadare a pam^nturilor noastre stramosesti.
Prin “celebrarea unui invadator” (indiferent care ar fi numele acestuia) in locul logicei comemorari a luptei eroice de auto-aparare, poporul Rom^n transmite omenirii un grav si complet eronat mesaj: acela ca suntem un popor gata sa-si glorifice… cotropitorii.. si pe un Anti-Crestin!
Ce urmeaza? Celebrarea lui Atila, a tatarilor lui Ginghiz Han, a lui Robert de Anjou, a lui Sinan Pasa, a lui Baiazid, a lui Hitler, si de ce sa nu ne intoarcem, ca in urma cu c^tva ani, si la Stalin?!!…
In luna octombrie a.c., cu prilejul unei conferinte de presa oferita la New York, am inmanat personal presedintelui Rom^niei un nou memoriu in acest sens, rug^ndu-l sa intervina pentru oprirea unei actiuni daunatoare adevaratelor interese ale Rom^niei. Raspunz^nd ca D-sa “ nu este istoric” dar… asa stie, ca “de asta vorbim rom^neste, pentru ca ne-am nascut din unirea cu Romanii” (!) presedintele rom^n a reiterat, involuntar, colosala confuzie cultivata vreme de doua secole privind originea Rom^nilor si a Limbii Rom^ne.
Acesata aprecierea eronata, insistent lansata din ratiuni politice si consecvent impusa, a fost initial o arma pozitiva prin care corifeii Scolii Ardelene si clerul (initial de “rit grecesc-ortodox” dar devenit si pe aceasta cale “greco-catolic”) primeau favoruri politice si sociale pentru rom^ni. Aceste avantaje se obtineau prin curtarea cancelariilor europene catolice si, mai ales, a Scaunului Papal, revendic^nd o “inrudire directa” cu etnia a carei traditie post-antica era reclamata de Vatican. In sprijinul acestei revendicari se aduceau:
1. argumentul relativei asemanari dintre limba rom^na si cea latina, cea dint^i fiind, pasamite, urmasa limbii legionarilor romani(?!) cantonati pe 14 % din teritoriul Daciei “Pre-Romane”(!),
2. argumentul invingerii dacilor de catre legiunile si cohortele romane, care a dus la sugestia st^rpiri dacilor si limbii dacice. Aceasta limba a fost declarata “necunoscuta” si gonita cu nonsalanta, fara nici un temei stiintific, undeva in lumea idiomurilor estice inghitite de istorie. Chiar si azi in cercurile cele mai inalte ale “intelighentiei rom^nesti,” circula legenda absurda a nasterii poporului rom^n din “casatoria militarilor romani cu femeile dace ramase fara barbati!”
Stim astazi, ca intreaga teorie a “derivarii limbii rom^ne din latina” (ca si a derivarii celorlalte limbi europene “romanice”) este o flagranta eroare, in pofida faptului ca pe acest neadevar a fost construita o intreaga disciplina lingvistica: Romanistica.
Mai toti lingvistii de autentica competenta recunosc ca “limbile romanice” – inclusiv idiomurile latine care nu le sunt precursoare ci surori acestora – au evoluat in mileniile III si II i.d.Hr. dintr-o aripa “romanica”, central si est-europeana, dezvoltata din straturile mai vechi ale Indo-Europenei si Paleo-Indo-Europenei, vorbite de o populatie locata pe cursul mediu si inferior al Dunarii, p^na in nordul Marii Negre. Deci, aceste initiale “graiuri romanice” au migrat spre sudul si sud-vestul european, asa cum, din acelas centru, cu 2-3 milenii in urma, migrasera in toate cele patru v^nturi fragmente de triburi care au dezvoltat, in timp, toate celelalte “limbi indoeuropene” din Europa si Asia.
Este o chestiune de elementara logica recunoasterea faptului ca si pe “teritoriul de formare” a ramas, constant, un nucleu conservativ al caracteristicilor idiomului initial. Faptul ca limba rom^na veche (probabil identica cu forma strabuna a dialectelor arom^nesti), la o analiza mai atenta, prezinta un net caracter conservativ (de elemente lexicale, de flexiune si fonologie) este un argument, in ultima instanta, hotaritor. Exista acute premize pentru identificarea acestui idiom mai vechi dec^t latina de pe Tibru, cu limba vorbita de intinsa populatie geto-daca (din teritoriul actualei Slovacii p^na dincolo de Nistru), adica populatia nordica si nord-estica din latura traco-pelasgilor balcanici.
A atribui limba urmasilor acestora, limbii latinilor de pe Tibru, inseamna a ne intoarce la ineptiile dictionarului lui Laurian si Massim. Multimea eterogena a militarilor legionari “romani” in realitate nici nu vorbeau limba latina. De pilda, principala legiune “romana” cantonata c^teva decenii in inima redusului teritoriu al “Daciei Felix”, era Legiunea a V-a MACEDONICA, formata din balcanici “macedoneni”, care vorbeau un dialect… “macedo-carpatic!”
La memoriul pe care l-am inaintat Presedintelui Rom^niei mi-a raspuns Secretarul de Stat, dl. Virgil Stefan Nitulescu, din Ministerul Culturii si Cultelor; probabil o persoana bine intentionata si docta in domeniul sau specific de activitate, dar, din nefericire, insuficient cunoscatoare a problemei in discutie. Raspunsul d-sale este urmatorul:
Stimate Domnule Dr.Napoleon Savescu
Ca raspuns la petitia (sic! memoriul) dvs. adresata Presedintelui Rom^niei, Domnul TRAIAN Basescu, va transmitem faptul ca Ministerul Culturii si Cultelor a aprobat propunerea privind declararea anului 2006 ca “Anul Cultural TRAIAN”. Anul 2006 marcheaza momentul aniversarii a 1900 de ani de la cucerirea (sic! a 14% din teritoriul) Daciei de catre Traian, eveniment de importanta capitala pentru formarea poporului rom^n, cu multiple conotatii aniversare, printre care cele mai importante se refera la intrarea teritoriului actualei Rom^nii (sublinierile imi apartin, N.S.) in “orbis romanus”(sic! Corect: Orbis Romae, ori Orbis Romanii sau, in ultima instanta, Orbis Romaniae!) si inceputul (!) primei comuniuni de limba, cultura si civilizatie europeana.
Adevarul este ca, inainte de a se consemna in istorie “activitati italice” (de sorginte greceasca, deci egeeana si deloc “europeana”!) exista un numar impresionant de “culturi preistorice” si “incipient istorice”( vezi Cucuteni, Gumelnita, Cris-Starcevo, Hamangia, Vincea, L.B.K., etc.), respectiv din mileniile IV si III i.d.C., determinante pentru conturarea perimetrului “indoeuropean incipient”, care se afla pe teritoriul… geto-dacilor!
Sugeram d-lui Secretar de Stat sa studieze identitatile cultual-constructive ale sanctuarelor de la Dealul Gradistei – Sarmisegetusa Regia - (probabil legendarul Kogaion) cu monumentele megalitice de la Stonehenge, Avebury, Woodhenge,DinneverHill si alte revelatoare “rude-strabune” ale structurilor cultuale profesate de geto-daci, c^t si conexiunilor tulburatoare dintre cultura geto-daca si culturile celte, germanice si sarmatice - toate acestea, cu sau fara acceptul d-lui Secretar de Stat- structural si exclusiv europene!
Ar mai fi de mentionat si faptul ca “din teritoriul actualei Rom^nii” doar 27% (iar din teritoriul “ nord-dunarean geto-dac” doar 14 %!) a fost temporar sub ocupatie militara si control commercial roman (sintagma “Dacia Felix” insemn^nd, in perioada in care a fost formulata, “Dacia cea rodnica” si… nicidecum “Dacia cea Fericita”, cum a tradus, partizan, Petru Maior!).
In alte teritorii din “orbis romanus” (sic!), care au suferit o ocupatie cu sute de ani mai lunga dec^t teritoriul geto-dacic (cum sunt, spre exemplu, Britania 400 de ani, Grecia 641 de ani, Egiptul 425 de ani sau Palestina 325 de ani), populatiile repective nici nu s-au “mixat cu invadatorii” si nici nu si-au modificat limbile native! Ba chiar mai mult, in Italia, romanii nu au reusit sa creeze o limba unitara, exist^nd azi, acolo, peste 150 de dialecte!
Este, cumva aici sugestia ca stramosii rom^nilor, care astazi sunt gata sa-si celebreze invadatorii, jubilau la ideia acceptarii unui jug si sistem social strain si a uitarii complete a limbii intr-o perioada istorica at^t de nesemnificativa, de 165 de ani?!… Ce ne facem cu frecventele rascoale ale “Dacilor Liberi”, ale Carpilor si, in ultima instanta ale celor numiti “GOTI” de Romani (dar GAETI de istoricul Iordanes), care au determinat elocventa “retragere aureliana” peste Istru, la 276 d.Hr.? De ce oare Dacii Liberi, sositi pe teritoriile nord-dunarene parasite de romani, si-au uitat imediat limba si au inceput sa vorbeasca latina?
Sunt nevoit sa propun spre examinare, pro-domo, si un alt aspect. Este astazi un fapt bine stabilit ca modificarea credintei populatiilor nord-dunarene pe linia CRESTINISMULUI nu a fost, in nici un fel, o actiune premedievala venita dinspre Roma (cum a fost, de pilda, cazul crestinarii triburilor maghiare la anul 1000), ci una puls^nd dinspre sudul bizantin.
Spatiul social daco-get premedieval reprezenta un pivot in procesul crestinizarii europene. Este atestat aici arianismul, al carui adept a fost episcopul Wulphila (un “moesian sud-dunarean” genial, considerat de unii istorici a purta un nume neaos, doar alterat de scriitura latinizanta: “Vulpila”!! ). Au activate aici cei patru bine cunoscuti mucenici dobrogeni, episcopiile “dunarene” mentionate de condeie ecleziastice de prima m^na, “manastirile” ulterior ortodoxe din nordul Dobrogei (Cocos, etc.). Toata aceasta “orbis” a credintei a patruns, dinspre sud si cu relativa usurinta.
Celebrarea unei actiuni militare romane de jaf si colonizare, sub conducerea unuia dintre cei mai de frunte persecutori ai crestinilor, este o ofensa impotriva natiunii rom^ne si a crestinismului neaos. Amintim faptul ca Biserica Catolica l-a declarat pe c, inlocuind elocvent statuia acestuia de pe Columna Traiana cu cea a Sfintului Petru. A ceda lipsei de informatie a celor care, din ignoranta, socotesc util sa-l celebreze in anul 2006 pe acest aggressor si prigonitor al crestinilor, este o greseala pe care Biserica Ortodoxa Rom^na nu trebuie sa o accepte.
Ne adresam, in ultima instanta, Bisericii Ortodoxe Rom^ne, pentru a lua atitudine impotriva eronatei intentii guvernamentale. In sondajele de opinie, alaturi de Armata Rom^na, Biserica Ortodoxa Rom^na ocupa locul de frunte in ceea ce priveste increderea populatiei. Interventia Bisericii in aceasta problema care nu este una de resortul unui “Minister al Culturnicilor”, ci una de profunda conotatie ETNICA este vital necesara si determinanta.
Supunem aprecierii si actiunii Prea Fericirii Voastre si onoratilor ierarhi ai Sf^ntului Sinod temeiurile acestei adresari.
Va multumim respectuos pentru examinarea scrisorii noastre, cer^ndu-Va ingaduinta de a o a publicitatii.
In numele tuturor membrilor si sustinatorilor din intreaga Lume a Societatii DACIA REVIVAL,
Dr. Napoleon Savescu
Presedinte „Dacia Revival International Society”
21-26 Broadway, New York, 11106
www.dacia.org mail@dacia.org
Tel # 718 932 1700
