Misterul cuceririi Americii de catre
carpato-dunareni Cum toata lumea stie, La nu mult timp dupa el, un
alt italian, Amerigo Vespucci (1451-1512) va “redescoperi” si el Daca nu vrem sa-l contrazicem
pe Papa Julius II, si citand geneza 10:32 – vedem ca ca toti descendentii rasei umane provin din cei 3 fii
ai lui Noe, care au supravietuit potopului din 2.400 idHr, deci cam 4800 de
ani in urma ( piramidele egiptene existau pe atunci,
dar in ele , sau pe ele , nu s-au gasit semnele unui potop). Dar care dintre
fiii lui Noe au ajuns prin America ca sa dea nastere amerindienilor, nu ne precizeaza nimeni. Cand acel fiu o fi
sosit pe acele meleaguri, cum si de ce, este un alt teological mister. Lasandu-i
la o parte pe crestini si cautand prin bibliotecile lumii, gasim ca unii ii
declara pe amerindieni, descendenti ai babilonienilor. Altii postuleaza ca ar
fi urmasi ai egiptenilor or cartaginezilor. Unii ca ar reprezenta unul dintre
triburile pierdute ale lui Acum
8.600 de ani triburile carpato-danubiene au cucerit Dar de ce sa nu ne gandim ca
amerindienii provin dintr-un grup de
oameni ce au traversat Atlanticul? Acest ocean Atlantic nu a fost si nu este
o asa mare bariera, navigatia pe oceanele lumii facandu-se din vremuri
imemoriale. Aceleasi vanturi si curente oceanice ce l-au impins pe Columb au
existat si inainte de acesta! In acelasi New York Times, pe 02 mai 2000 se vorbea despre originea arborelui
uman, despre genoame si se spunea ce 20% din populatia amerindienilor nord
americani isi au originea materna undeva in spatial nord-estic carpato-dunarean ! Exploratorii, misionarii si soldatii spanioli care au intrat in contact
direct cu triburile de amerindieni, in secolele 16 – 17 au auzit tot felul de povesti –
legende de la acestia privind originea lor. Descoperim astfel ca numeroase
triburi au traditii orale vorbind despre ai lor stramosi, veniti de undeva de
peste apa, dintr-o tara indepartata din Est, tocmai de unde rasare soarele
(aceste legende sunt in special valabile pentru America Centrala si de Sud si
mai putin pentru Nord America, unde migratia pestre stramtoarea Bering, mare
parte a anului transformata intr-un pod de ghiata este mult mai evidenta). Despre manuscrisul Popol Vuh. Textul Popol Vug a fost scris pe la mijlocul secolului
al 16-lea de catre un autor din Oamenii Quiche-Maya traiesc pe inaltimile muntilor
Guatemalei, iar misteriosul manuscris Popol Vuh este unul dintre putinele
care au scapat furiei crestinilor civilizatori spanioli ai acelor timpuri, care considerau ca,
orice este pagan este opera diavolului. Asa ca foarte zelosii preoti crestini au ars orice le-a cazut in cale,
cartea sus amintita fiind gasita la
inceputul secolului 18 de catre un calugar, de asta data inteligent,
apartinand unui ordin dominican, care functiona in Guatemala. Numele acestui
calugar este Francisco Ximenz. Ximenz nu numai ca copiaza textul original in Quiche dar il si traduce in
limba spaniola. Dar de fapt ce contine acest text Popol Vuh. Contine descrieri despre
migratia, raspandirea stramosilor Quiche (oamenii padurii). Textul vorbeste
despre originea estica a acestora, de dincolo de Oceanul Despre Legenda Maya a lui Votan Ce este ciudat, este ca Maya le spune misionarilor
europeni ca, regatul lor a fost fundat de mult, in timpuri imemoriale de
catre un mare conducator venit din Est, nu de un indian ci de un om alb,
numit Votan sau Wotan. Vechile traditii Maya
vorbesc despre acel Votan, care a sosit de peste apa, din Est, ca despre un
barbat inalt, blond, cu ochi albastri, insotit de un grup de camarazi, intr-o
corabie ca un sarpe. Ei au format primul nucleu al viitoarei civilizatii Maya. Multe alte traditii indiene
vorbesc despre oamenii albi ca despre profesorii lor, parintii lor,
educatorii lor. Cineva care studiaza cu atentie cultura acestora nu le poate
ignora legendele. Chiar mai mult, descoperirile arheologice au aratat imagini
de oameni cu caractere fizionomice ne-indiene. Exemple sunt statuile
oamenilor albi, barbosi de la Venta (unul dintre cele mai importante locuri
ale culturii “olmece”) si, de
asemenea, capetele sculptate in piatra, avind o fizionomie cu aspect nordic,
pe care le gasim si azi in Bolivia-Tiahuanaco. Prin secolul 18 indienii
tzeltal din Guatemala ii vor de scriitorului spaniol Ordonezy Aguilar o carte
veche, istorica, in limba Quiche. Ordonezy o va numi “Probanza de Votan” – Evidenta lui
Voltan. In acest important document
despre eroul Votan, se spune ca el a venit in America din ordinul unei
divinitati, pentru a pune bazele unei civilizatii. Ce este amuzant, se
vorbeste de asezarea grupului Votan pe malurile raului Usumacinta din
Guatemala cam cu 1000 de ani inainte de aparitia crestinismului (1000 idHr). Multi
vor replica, ca aceasta este doar un mit, o legenda, dar ceea ce numim mit,
este de obicei, nimic altceva decat interpretarea unui eveniment istoric. In
spatele imbracamintei unui mit de multe ori gasim un adevar, asa cum s-a
intamplat cu Troia-Iliada. Privind la istoria de dincolo de ocean
Ne spune
oare istoria europeana ceva despre Votan? Este foarte greu de cautat, veti
spune, in special cand acesta trebuie sa fi trait prin 1,100 i.d.Hr. Dupa istoria daneza, Votan
este cunoscut ca Dan, Danu, Woden sau Odin. El a fost rege atunci demult, la
sfarsitul secolului 11, inceputul secolului 10 i.d.Hr. Danemarca
facea pe atunci parte din provincia *** Cel mai
mare cronicar al Danemarcei din secolul 12 d.Hr, Saxo Grammaticus in “Gesta Danorum” il eticheteaza pe
Odin drept fondatorul regatului Danemarcei spunand ca din el s-au raspandit
ca niste canale peste tot fii lui. Literatura teutonica pastreaza si ea pasaje despre calatoria pe apa a lui Voltan, atunci in timpuri uitate.
Este posibil ca acest Votan Odin sa fi plantat o colonie in America Centrala,
colonie despre care vorbesc legendele Maya. Dar sa ne intoarcem din nou la…. Bibile, Genesis 10:2, unde gasim ca Japeth a avut 7 fii. 6 din ei stim ce au facut, al 7-lea, Tiras
pare a fi candidatul, strabunul amerindienilor. Chiar mai mult, se vorbeste
despre Tiras ca s-ar fi asezat pe malurile marii Getice (Negre). Unii autori
din antichitate considera ca el ar fi chiar parintele tracilor (Thracicus).
Astfel, prin sec. I d.Hr, un istoric evreu, Flavius Josephus scria ca Thiras
(Tiras) erau numiti cei care conduceau pe Thirasians (dar grecii, dupa
venirea lor in Europa, 1,900-1,400 i.d.H., le-au schimbat numele in traci).
Astfel ca peninsula Balcanica cat si zona Marii Negre a fost populata de fii
lui Tiras. Ei au dat si numele orasului Tyras (Tiraspolul de mai tarziu) de
pe Nistru, care nu are nici o legatura cu orasul Phenician Tyr. Din aceeasi
zona tracica a Marii Negre a plecat si Votan (indeaproape inrudit cu
locuitorii Troiei) pentru a conduce migratia spre Nord-Vestul Europei si
cucerirea acesteia pe la sfarsitul secolului II idHr, punand bazele regatului
Daciei (Dutche) din Vestul Europei. Triburile Cymbric din Nordul Peninsulei
Europene Jutland, lipsite de un conducator, il vor chema pe Votan – descendent al casei regale al
Troiei – sa vina si sa le fie
conducator. Votan, raspunzand chemarii acestora, va marsalui cu oamenii lui
prin Europa spre Vestul acesteia,
fiind insotit de Agathyrsi
(Thyrsagetae – Tirogetii). Elementul Thyrs il gasim de
fapt in amandoua numele. Germanii din Scoala lui Eichwald in "“Alte geographie”
vor traduce numele de Thyrsagetae ca Getae-Getii de pe raul Tyras (Nistru). In “Prose Edda”,
scrisa de Snorri Sturluson (1180-1241) din Islanda, se vorbeste despre Votan
care avea cu el si un camarad. Snorri ne spune, de asemenea, despre
destinatia lor: “Ei au venit din Nord,” din tara
numita acum a germanilor. Ca sa incurcam acum si mai mult lucrurile, voi cita din lucrarea unui prieten, Dr. A. Badin,
care regret ca ne-a parasit de curand, in cartea sa “Dacia din vestul Europei”la pagina
12 ne vorbeste despre Chronicle Roll sau Moseley Roll, cel mai vechi document
al genealogiei popoarelor germane, a aparitiei si a dezvoltarii lor
originale, in contextual unei reprezentari simple ,
traditionale si simboloce. Vedem cum la originea celor 9 grupuri germanice
sta Boerinius cu fii sai: Geate, Dacus, Suethedus, Fresus, Gethinus, Wandalus, Iutus,
Gothus si Cinrinicius. Acelasi Snorri declara ca
Votan, in calatoriile lui pe mare a explorat intreaga lume, lasandu-si
descendenti cam peste tot. Pe urmasi ai lui Tiras ii
gasim si in Scotia, ei numindu-s “Cruitane”, cunoscuti mai tarziu sub numele de “Picts” –
pictori. Romanii i-au numit astfel datorita obiceiului lor de a-si picta
corpul, de a se tatua. Multi clasici si comentatori medievali confirma
relatia dintre Tracii Agatiri – Agathyrsi si Picts. Servius si Virgilius, in
comentariile lor, vorbesc despre o colonie a agtirsilor – Agathyrsi – emigranti in partea de
Nord a Britaniei. In secolul 19 d.Hr scriitorul scotian Dr. James Browne
observa ca “Picts sau Cruthneans”, dupa Paslter si Casnel ca si dupa alte
vechi manuscrise, au venit din Tracia, cu aproape 1000 de
ani inainte de nasterea lui Hristos. Putem nota “coincidenta” cu timpul cand a trait
Dan (Odin ori Votan) pe pamantul Daciei din vestul Europei. Scriitorii
irlandezi vorbesc despre “picts” ca sosind in nordul Britaniei din Tracia pe timpul regelui irlandez, Ghedhe the Heremon, dar asa cum este el dat
in analele irlandeze, a fost contemporan cu Odin al Danemarcei si chiar cu
regele David al Israelului. Astfel Votan cu ai lui
camarazi, au trecut Atlanticul spre America Centrala unde au dezvoltat o
civilizatie infloritoare, Maya – asa cum ne spun si traditiile locale. Referitor la
numele de Maya, tinand cont de originea tracica a acestora, el poate veni de
la numele fiicei lui Atlas – Maia, nume foarte popular in timpurile antice.
Dacii au avut-o si pe Marian – mama florilor de mar care ramanand
insarcinata cu o raza de soare va de nastere la cei doi Zalmoxes. Marian-
Maria- Maia-Maya. Interesant este ca numele
Tiras care in sens de zeu tribal era Taras va fi pastrat in secolul nostru,
al 20-lea, in centrul Mexicului: indienii Tarascani. Dar sa nu uitam ca si
francezii au un Tarascon! Arheologii au confirmat ca
corabiile erau cunoscute in perioada epocii bronzului in Europa, in acele
zile ale lui Votan. Corabiile Dutch-ilor faceau comert din Italia, Grecia,
Creta si Egipt, unele aventurandu-se nu numai in Peninsula Scandinava dar si
pe o Marea deschisa, ca “Mare
Tenebrosum”. Dar nu putem sa-i dam lui Votan toate drepturile de descoperitor
al “Lumii Noi”. Alte popoare au traversat Atlanticul si inaintea lui;
cand Votan a sosit in Meso-America, cultura Chavin era deja infloritoare in
Peru, in timp ce pe coasta Golfului Mexicului, cultura Olmeca era prezenta de
mult. Asa ca, nu trebuie sa vedem pe amer-indieni ca avand origine etnica omogena,
o singura sursa descendenti ai carpato-danubienilor, ai fiilor lui Tiras.
Alte popoare si-au adus si ele contributia, cum ar fi: egiptenii, libienii,
phenicii, canaaniti poate si celtii, etc. Sa vedem cateva exemplare:
prezenta negrilor-africani pre-columbieni este demonstrata de capul colosal
de mare “Olmec” care
contine trasaturi negroide foarte clare. Asa descoperim prezenta africanilor
in America cu sute de ani inaintea perioadei sclavagiste. Indienii i-ar fi
spus lui Columb de negrii cu sulite de aur care veneau in mod
regulat sa faca comert cu ei. In Mexic, zeul negotului “Ek-chu-ah” este reprezentat ca fiind
un negru. Phenicienii
canaaniti – avizi marinari
si negustori, colonizatori ai antichitatii sunt si ei prezenti. Dupa ce au
parasit insulele Azore din mijlocul
Atlanticului urmatoarea lor directie a fost Cercetari recente genetice te fac sa fi mai atent
atunci c^nd te “amesteci” in
pre-istorie. Teoria genomului prezentata pentru prima
oara, in detaliu, in luna mai 2000 prezinta si originea amerindienilor ( vezi “Originea rasei umane” pe www.dacia.org ). |n America ne gasim \ntr-o situa]ie mult
mai complex~ decat o simpl~ migrare
de populatie. Studiul mitocondrial al dr.Wallace arata ca dintre primelor
grupuri din ramurile A, B, C si D gasite la populatia bastinasa
nord-americana, A, C, si D se gasesc si in Siberia, sugerand ca principala
sursa migratia acestora in America de Nord. Absenta ramurii B in Siberia ne
sugereaza sosirea acesteia de undeva de peste ocean. Surpriza mare s-a produs
in anul 1998, cand dr. Wallace gaseste ramura X, o ramura europeana foarte
rara printre nativii Americii de Nord, ca Ojibwa si Sioux. La inceput, el a
considerat ca aceasta a aparut in urma casatoriei localnicilor cu europenii
moderni. Dar, X-lineage-ul american s-a dovedit a fi...pre-columbian (!),
avand o varsta intre 15.000 si 30.000 de ani. X-lineage-ul european a avut
doua cai de a ajunge in America: una trans-Siberiana, dar nu s-au gasit
urmele ei in populatia siberiana; alta trans-Atlantica...acum mai mult de
20.000 de ani!!! Ramura aceasta se gaseste la extrema cea mai de nord a
carpato-dunarenilor. Civilizatiile sofisticate
care s-au dezvoltat in special in America Centrala si de Sud i-au facut pe
istorici sa le compare cu cele din Egipt, Mesopotamia si Valea Indusului
(ultimile doua fiind de fapt creatia aceluiasi popor carpato-danubian). |
|||
|